Simt că să locuiești cu părinții tăi până la sfârșitul anilor 20 sau chiar începutul anilor 30 este bine și ar trebui să fie mai normalizat. Să ajuți oamenii care te-au crescut și să te bucuri de timpul limitat care ți-a mai rămas cu ei, în timp ce îți maximizezi finanțele evitând chiria + împărțirea facturilor/cheltuielilor cu familia, poate avea un impact foarte bun pentru mulți. Evident, situațional (depinde de statutul tău de relație sau de relația cu părinții), dar nu ar trebui privit ca un eșec de facto sau ca o soluție de rezervă de tip "worst case"

Singurul dezavantaj este când adormi din greșeală cu ochelarii VR pe ei + pantalonii lăsați jos, după o sesiune de maraton la 4 dimineața cu Juddy Hopps și mama ta intră dimineața, dar acest tip de risc de "coadă de iepure" merită timpul prețios petrecut cu familia