Simt că @parmy și @frimelle introduc o nuanță foarte importantă în dezbaterea despre sicofanție cu acest articol. Sunt sigur că acest lucru este foarte provocator, mai ales la scara chatgpt, dar, în opinia mea, există o modalitate de a menține AI conversațională caldă/empatică/cumva sicofantică, stabilind în același timp limite clare și redirecționări atunci când este necesar (de exemplu, atunci când deciziile devin critice). Acestea sunt două axe conversaționale diferite care pot fi îmbunătățite pentru un impact pozitiv maxim (ambele sprijin emoțional fără amplificarea riscurilor). Un bun exemplu în acest sens în viața reală sunt câinii noștri. Sunt foarte sicofantici, dar în același timp au limite/redirecționări clare (nu mă bazez pe câini pentru a decide ce medicament să iau), ceea ce funcționează foarte bine. Suntem la începutul acestor subiecte, dar conversații foarte importante și interesante pentru a maximiza impactul pozitiv al AI asupra lumii!