În ciuda unei Fed mai moderate, activele de risc se confruntă cu dificultăți în a obține o urmărire. Problema nu mai este lichiditatea. Optimismul AI s-a întâlnit pur și simplu cu realitatea. Evaluările ridicate sunt puse sub semnul întrebării, termenele se întind, iar capitalul se rotește în loc să se extindă. De aceea vedem că tehnologia stagnează, în timp ce value, industriale și defensive depășesc discret. Piața obligațiunilor transmite semnalul mai puternic. Randamentele pe termen lung cresc chiar și pe măsură ce politica de politică se relaxează, un semn că piețele sunt sceptice cu privire la cât de departe pot merge reducerile și sunt neliniștite în legătură cu inflația și incertitudinea fiscală. O politică mai ușoară, fără reducerea randamentului, nu reprezintă riscul de combustibil pe care activele îl doresc. Un dolar mai slab reflectă diferențele de dobândă tot mai mici și riscul politic în creștere, în timp ce alte bănci centrale mențin o poziție mai fermă. Este mai puțin despre colaps și mai mult despre poziționare relativă. Slăbiciunea dolarului și incertitudinea privind politica politică sunt suficiente. Cumpărătorii continuă să intervină în perioadele de scădere, confirmând tendința pe termen lung chiar și pe măsură ce volatilitatea crește. Aceasta este piața care se recalibrează și devine mult mai sensibilă la surprize.