Fed tocmai a redus dobânzile. Pentru toată lumea sună optimist, dar detaliile contează. Au scăzut ratele pe termen scurt... randamentele pe termen lung (10 ani) sunt în creștere. Acesta este opusul a ceea ce își doresc activele de risc. Randamentele lungi mai mari înseamnă că creditele ipotecare, datoriile corporative și finanțarea guvernamentală devin mai scumpe. Japonia înrăutățește situația. BOJ se retrage după ani de stimulare. Dacă băncile și fondurile japoneze încep să vândă titluri de trezorerie, randamentele americane vor crește și mai mult. Unul dintre cei mai mari cumpărători străini s-ar putea transforma într-un vânzător, adăugând presiune exact acolo unde SUA nu își doresc. Singura soluție reală este QE sau controlul direct al randamentului. Fără ca băncile centrale să intervină pentru a limita termenul lung, lichiditatea rămâne blocată în obligațiuni. Asta înseamnă mai puțin flux către acțiuni, criptomonede sau alte piețe de risc. Din punct de vedere istoric, fiecare reducere a dobânzii a avut loc pentru că economia era slabă. Ceea ce este neobișnuit acum este că reducem maximele istorice. Acest lucru s-a întâmplat doar de două ori înainte și ambele dăți s-au terminat prost. Deci, pe termen scurt, acest lucru nu este optimist. Până la repornirea QE și randamentele lungi sunt ținute sub control, piața obligațiunilor este la conducere. Activele de risc nu vor vedea o ușurare reală până atunci.